Care este copilul cel mai urât?
Am mai vorbit despre faptul că ascensiunea şi dezvoltarea fotografiei digitale ne-a luat puţin prin surprindere. Nu o să revin asupra subiectului, însă totuşi mai există câteva aspecte interesante. Unul dintre acestea este eterna dezbatere: poză sau fotografie?
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române ediţia 1998, „poză” este un termen sinonim cu „fotografie”. Acelaşi dicţionar recunoaşte şi existenţa verbului „a poza”, definit astfel: „A lua o anumită atitudine spre a servi de model unui pictor sau unui sculptor sau spre a fi fotografiat” . Trecând însă de înţelesurile semantice, trebuie să acceptăm faptul că Limba Română evoluează continuu, la fel ca orice altă limbă. Astfel, cuvintele pot lua şi alte înţelesuri, dincolo de explicaţiile rigide din dicţionare. Apar noi cuvinte, iar cele existente îşi extind aria de influenţă. Această tendinţă poate fi întâlnită şi în fotografie. Diferenţa dintre poză şi fotografie este intens dezbătută în toate forumurile, site-urile şi revistele de profil. Nu îmi propun acum să formulez reguli, dar un lucru este clar: cei care fotografiază şi sunt foarte serioşi în această privinţă nu vor să fie numiţi “pozari”. Nu întâlnim nicăieri termenul “Expoziţie de poze” ci “Expoziţie de fotografie”. În acelaşi timp, facem poze cu familia când mergem la mare sau pozăm căţelul când face pozne.
Indiferent dacă observăm sau nu, cei doi termeni se separă ca sens şi importanţă. Chiar şi publicul neavizat poate face diferenţa dintre o poză şi o fotografie, astfel încât urmărirea evoluţiei acestor termeni va fi foarte interesantă. Din curiozitate, am urmărit cuvintele – cheie folosite pentru căutare pe unul dintre cele mai importante portaluri din România. Cu doi ani în urmă, sintagma “poze nuntă” fusese folosită de aproximativ 800 de ori în şapte zile, în timp ce “fotografii nuntă” înregistrase abia 180 de intrări. Astăzi, scorul este 471 la 156 pentru “fotografii nuntă”. Pentru mine, aceasta este o tendinţă interesantă, care exprimă într-un fel creşterea exigenţei publicului. Într-adevăr, nu doriţi ca la nunta dumneavoastră să vină un pozar, ci un fotograf profesionist care ştie ce face.
Din păcate, pe site-urile pe care fotografii amatori şi profesionişti pot publica imagini proprii, încă mai putem vedea imagini care nu comunică foarte mult din punct de vedere fotografic. Autorii acestora le consideră bune şi le publică, uneori spre amuzamentul celor avizaţi. Un mare fotograf spunea odată: “Dacă îi ceri unei mame cu zece copii să îţi spună care dintre ei este cel mai urât şi mai puţin inteligent, o să îţi spună că toţi sunt frumoşi şi geniali. Exact acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu fotografii şi lucrările lor.” Uneori este dificil să recunoaştem că anumite imagini sunt de slabă calitate şi tindem să le considerăm bune, în special când este vorba de sentimentalisme (poze cu copiii la mare, pisicuţa familiei, etc)
Pentru cei care se consideră sau doresc să devină fotografi, cel mai important este să aibă puterea de a îi identifica pe “copiii urâţi” şi de a găsi modalităţi prin care aceştia să devină mai frumoşi.
În fapt, aceasta nu este altceva decât o evoluţie umană normală. În rest, cuvintele nu sunt decât modalităţi de exprimare.
Dacă nu vom reuşi să ne ocupăm de copilul urât, vom rămâne pe veci pozari.
