Despre lipsa de cuvinte
Limba Română nu mai are destule cuvinte. Despre asta s-a tot scris, iar părerile sunt împărţite. Unii spun că e mai bine să preluăm termeni din Engleză, alţii susţin că trebuie să adaptăm cumva cuvintele, ca să le potrivim limbii Române. Intenţia mea nu este să „fac ordine” în aceste idei, ci doar să le semnalez.
Deşi fenomenul se manifestă în toate sectoarele, singurul care mă interesează în cazul de faţă este fotografia. De când aceasta a devenit un fenomen de masă, ne-am confruntat cu un import masiv de termeni direct din limba Engleză. Aceştia nu au fost „filtraţi” nicicum, ci au fost preluaţi ca atare. A rezultat un amestec de termeni noi şi vechi, unii contradictorii, alţii ambigui. Cert este faptul că aceia care încep să deprindă fotografia abia acum, pot fi bulversaţi de amalgamul de termeni şi noţiuni. Am dezvoltat ideea într-unul dintre editorialele din trecut, deci nu am să revin asupra ei.
Tehnologia se înoieşte continuu şi ne prinde din nou pe picior greşit. Nu avem cuvinte, iar în lipsa termenilor suntem nevoiţi să improvizăm. Cel mai nou şi mai dezbătut termen este, fără îndoială, „DSLR fără oglindă”. Problema acestei denumiri poate părea nesemnificativă, însă a stârnit dispute îndelungate pe Internet. În plus, înţelegerea acestei noţiuni poate contribui la succesul acestui gen de aparate fotografice.
Este vorba despre aparatele compacte, fără pentaprismă şi oglindă, dar dotate cu senzori APS sau Micro Four Thirds: seriile Olympus Pen, Panasonic G, Sony NEX, la care se adaugă Samsung NX10 şi Leica X1. Producătorii acestor aparate vor să profite de faptul că „motorul principal” al acestora este senzorul de mărimea celor care dotează DSLR-urile. În plus, aceste aparate permit schimbarea sistemelor optice, exact ca în cazul DSLR-urilor. Prin urmare, este oarecum firesc ca, din motive de marketing, acest gen de aparat foto să fie asimilat unei categorii superioare. Producătorii ar fi putut foarte bine să le proclame „compacte cu senzori APS”, însă nu ar fi fost acelaşi lucru. Este normal ca orice producător să încerce să îşi pună produsul în lumina cea mai bună, iar în condiţiile concurenţei acerbe din prezent, orice avantaj trebuie subliniat.
Disputele asupra categoriei de aparate din care fac parte porneşte din chiar denumirea noului tip de aparat. Acesta nu este un SLR, deoarece îi lipseşte pentaprisma, adică exact elementul cheie care face posibilă vizarea prin obiectiv. În acest caz, aparatul nu mai este un „Single Lens Reflex”. În plus, s-a renunţat la oglinda care „făcea echipă” cu pentaprisma. Prin urmare, este clar faptul că un asemenea produs nu ar fi trebuit să fie numit „DSLR”. Deocamdată, toată literatura de specialitate preferă acest termen, pentru a disocia această categorie de aparate de compactele normale. Dacă se va găsi sau nu un termen potrivit, nu putem spune acum. Au fost formulate diverse propuneri, însă tarele sunt foarte dificil de eliminat. Impunerea unui nou termen va fi dificilă, cu atât mai mult cu cât consumatorii s-au obişnuit deja cu denumirea actuală. Iar obişnuinţa este greu de schimbat.
Fără îndoială, tehnologia ne rezervă multe surprize pentru viitor. Vor apărea genuri noi de aparate foto, care vor trebui denumite. Genurile actuale vor fi îmbunătăţite şi vor beneficia de funcţii noi. Ca şi consumatori, noi vom fi aici pentru a le aprecia. Însă în final, poate că lucrul cel mai important este funcţionalitatea, nu denumirea.
