Libertatea din geantă
Acesta este editorialul ediţiei din Septembrie al revistei Foto-Video Digital. Ca de obicei, în acest editorial tratez unul dintre “ofurile” mele. Îmi place să cred că nu sunt doar părerile mele, ci este ceea ce simt şi alţi fotografi.
Am spus întotdeauna, mai în glumă, mai în serios, că alegerea unei mărci de aparate foto DSLR este ca şi alegerea unei soţii. După ce cauţi mult timp şi crezi că le-ai văzut pe toate şi ai încercat toate genurile, tot îţi ia mult timp pentru a lua decizia corectă. Apoi cheltui o grămadă de bani ca să aduci respectivul aparat – soţie în casă, după care speri că te vei învăţa cu el şi că veţi convieţui minunat. Însă de multe ori, alegerea făcută se dovedeşte eronată, iar atunci lucrurile se complică.
Totul devine complicat atunci când utilizatorul realizează faptul că aparatul cumpărat nu îi satisface necesităţile de exprimare. De exemplu, dacă sunteţi un fotograf de natură foarte activ, aţi putea opta pentru un Pentax, deoarece este bine protejat contra intemperiilor. Pentru fotografie de sport, acelaşi aparat nu va face doi bani, din cauza vitezei lente de rafală. În acest caz, ar fi bine să vă îndreptaţi către modelele rapide ale Canon şi Nikon.
Principala problemă apare atunci când fotograful nu îşi are clar definite necesităţile, înainte de a cheltui o sumă importantă pe aparatul foto. Adoua problemă apare atunci când fotograful realizează faptul că un aparat foto, indiferent cât de performant este, nu valorează nimic fără accesorii. Acestea sunt cele care fac diferenţa în multe cazuri, dar cu siguranţă ele sunt cele care ne „ard” bugetele cel mai tare. Obiective, bliţuri, filtre, adaptoare, baterii, carduri… toate acestea ne mănâncă zilele. Mai mult, este posibil ca, după investiţii masive în accesorii, să realizaţi că marca respectivă nu vă mai satisface. Doriţi să schimbaţi totul pentru o altă marcă, dar aici intervine „durerea”. Dacă aparatul e ca o soţie, atunci e pe viaţă. Orice despărţire de o marcă e ca un divorţ: durează mult, doar şi e foarte scump.
Dacă întrebaţi orice fotograf profesionist, vă va spune că unul dintre visurile sale este interoperabilitatea. Ar fi foarte bine dacă nu ar mai trebui ca, la schimbarea mărcii, să vindem tot setul. Ne-ar plăcea dacă am putea să vindem doar aparatul, urmând ca accesoriile să fie folosite pentru aparatul următor. Cu toţii vrem să putem pune un obiectiv foarte bun fabricat de Nikon pe un corp Canon. Sau un Canon seria L pe un Pentax! Nu-i aşa că ar fi minunat? Din păcate, producătorii nu doresc acest lucru. Fiecare dintre ei îşi apără cu îndârjire „felia” de piaţă. Însă în ultima perioadă au apărut alternative. Deocamdată paşii sunt timizi, dar tendinţa este bună.
Novoflex a lansat de curând un adaptor care permite montarea obiectivelor Nikon G pe DSLR-urile Canon EOS. Compania japoneză Rayqual a anunţat lansarea unui adaptor care permite montarea obiectivelor Nikon, Canon FD, Leica şi Pentax pe aparatele Sony NEX-3 şi NEX-5. Săptămâna trecută am descoperit că bliţurile Nikon funcţionează pe Panasonic DMC-G2… Veştile sunt bune şi nu pot să sper decât că această tendinţă se va generaliza şi că oferta va creşte. Acest lucru nu poate fi decât benefic pentru fotografie, care va avea de câştigat de pe urma libertăţii oferite. Într-adevăr, ca să ai libertate de creaţie, mai întâi trebuie să ai „libertate în geantă”.
