Prima zi de motocros din 2011
După cum aţi aflat deja, Duminică a avut loc prima etapă a campionatului Naţional de Motocros. Evenimentul a avut loc la Sfântu Gheorghe. Era normal ca eu să fie acolo, în miezul acţiunii.
Aşteptam de multă vreme evenimentul, aşa că în ziua precedentă mi-am pregătit toate aparatele. Am încărcat bateriile, am formatat cardurile, am curăţat tot. Totul a fost verificat şi răs-verificat: aşa fac eu când nu mai am răbdare. Apoi am pus telefonul să sune la ora 6, ca să am timp să ajung pe circuit. Nu ştiam exact unde se află circuitul. Am vorbit la telefon cu unul dintre organizatori, care mi-a spus că e la ieşirea din oraş, către Şugaş Băi. Cum navigatorul GPS este împrumutat, nu mi-a rămas decât să caut harta pe internet, apoi să o memorez.
În cele din urmă, telefonul nu a sunat, pentru că am uitat să îi „spun” să sune şi Duminica. Spre norocul meu, prietena mea a fost mai „pe fază” şi m-a trezit pe la 6,50… Eram deja în întârziere, dar aş fi făcut orice să ajung la circuit. Voiam să ajung pe la ora 8, ca să evit aglomeraţia. Cursele efective aveau să înceapă în jurul prânzului, dar ştiam foarte bine că dacă nu merg de dimineaţă, nu prind loc de parcare bun. În plus, eu o spun cursanţilor mei de câte ori am ocazia: succesul unei şedinţe foto se asigură în proporţie de 95% înainte de eveniment. Pentru mine, este crucial să apuc să dau câteva ture de circuit, pentru a învăţa traseul şi a descoperi punctele de staţie cele mai bune. Astfel, aflu scurtăturile şi locurile cu potenţial fotografic, îmi fac planuri de încadrare. Apoi, în timpul cursei nu mai trebuie „să dau din colţ în colţ”, căutând un unghi favorabil sau un punct de staţie avantajos. Tocmai de aceea, cursele de motocros îmi plac mai mult decât cele de raliu. La un raliu, trebuie să fac traseul cu o săptămână înainte, pentru a constata starea drumului şi a găsi un punct de staţie. De cele mai multe ori, voi fi încremenit acolo: în timpul cursei nu am timp să mă mişc prea mult. În plus, maşinile trec doar o singură dată şi gata! Şi oricum, doar primii 20 de concurenţi contează. Restul nu fac nimic spectaculos, care să merite fotografiat. Asta dacă nu cumva cad în râpă chiar sub nasul meu, cum s-a întâmplat anul trecut la Raliul Ţara Bârsei. (vezi aici)
Revenind la motocros, am reuşit să acopăr rapid cei 100 Km. fix, care mă despărţeau de circuit. După bunul „obicei” românesc, antrenamentele nu începuseră încă: manifestarea era în întârziere. Foarte bine, am timp să verific circuitul. Zis şi făcut! Doar că era mult mai frig faţă de cum mă aşteptasem, iar vântul tăios sufla fără milă. Avea să fie o zi grea, era clar. Până la urmă, am supravieţuit, deşi la un moment dat, mâinile mi se învineţiseră şi tremuram ca un pui de găină.
Deşi vremea a fost închisă, cel puţin nu a plouat. Mi-a convenit faptul că nu a fost cald şi soare, pentru că atunci vremea ar fi venit „la pachet” cu contraste mari şi mult praf. Aşa că totul a fost simplu: balans de alb 5800K, expunere manuală (bineînţeles), ISO 400, fişier RAW. Am folosit Nikon D300 cu un obiectiv Nikkor 80-200mm f/2.8, un obiectiv pe care îl iubesc foarte mult. După cum îmi stă în fire, de câteva ori m-am culcat sub trambuline, pentru a surprinde cadre mai spectaculoase. Pentru astfel de imagini, am folosit obiectivul Nikkor 17-55mm f/2.8. Din fericire, expunerea a fost relativ uşor de controlat, pentru că lumina nu s-a schimbat mult în cursul zilei.
Am plecat de la circuit pe la ora 15,30 îngheţat bocnă, lihnit de foame şi înebunit de sete. Într-o pauză mâncasem nişte mici care mi-au ajuns „pe o măsea” şi care erau mega săraţi. Am băut apă toată ziua. În fine, am ajuns acasă şi am numărat cadrele: vreo 600. Prea mult. Am tras şi în rafală de câteva ori, deşi de obicei nu fac asemenea lucru. După prima selecţie, au mai rămas vreo 350 de imagini. Încă mai trebuie să selectez. Am atât de multe pentru că, pe circuit, nu am timp să mă uit la imagini. Şi nici nu vreau asta. Am suficient spaţiu pe carduri, astfel încât nu am nevoie să şterg nimic. Şi de data aceasta, am folosit două carduri 8GB 600x (90MB/s)… Nu mai şterg imagini din aparat pentru că era să o păţesc, o dată. Am făcut o fotografie şi era să o şterg de pe ecran, pentru că nu mi s-a părut bună. Abia după ce am ajuns acasă, mi-am dat seama că era una dintre cele mai bune imagini (norocoase) pe care le-am realizat vreodată.
Cam asta e povestea motocrosului de la Sfântu Gheorghe. Aş putea vorbi mai mult despre cum am lucrat, dar am şi eu secretele mele. În plus, pentru asta există workshopuri În cele ce urmează, o să vă prezint câte ceva din roadele muncii mele din ziua respectivă.
