Mai multe despre Raliul Braşovului 2011
Ieri seară spuneam că în acest sfârşit se săptămână a avut loc prima ediţie a Campionatului Naţional de Raliuri. Prima etapă a fost Raliul Braşovului iar cursele s-au desfăşurat în zonă. Sunt sigur că aceia care sunt pasionaţi de raliuri cunosc traseul şi probabil au fost la faţa locului, aşa încât voi trata acest subiect din punct de vedere fotografic.
Anul acesta am renunţat să particip la Super Speciala care a avut loc în centrul oraşului, în zona Modarom – Poştă – Primărie – Parc. Nu am mai dorit să iau parte pentru că, acum doi ani, nu am avut loc nici să mă mişc. Am ajuns la timp, mi-am găsit un loc bun, dar cu puţin timp înainte de cursă m-am trezit literalmente călărit de puştani cu tricouri cu strasuri, ochelari de soare cât jumătate faţa şi telefoane cu cameră de „Ţ” megapixeli. A fost o experienţă de care nu prea îmi place să îmi aduc aminte. Apoi, pentru ca pachetul să fie complet, a venit întunericul, iar fotografierea a devenit dificilă. Am reuşit să obţin câteva imagini foarte bune, dar per total, experienţa a fost una negativă. Organizatorii au fost la înălţime, dar oricât de bine s-ar organiza aceştia, nu pot niciodată să fie pregătiţi pentru a face faţă imbecilităţii bovine a maselor de oameni, care se împing şi se calcă în picioare, intrând pe pistă pentru că nu le ajunge zoomul de la telefon.
În fine, pentru a evita problemele cu vulgul, pentru această ediţie am ales să particip la trei probe speciale: PS2 (Pârâul Rece – Râşnov) şi PS4, 5 (Brădet –Cheia şi retur). Cunosc drumul respectiv şi ştiam că acolo voi avea ocazia să fotografiez ce vreau eu, cum vreau eu şi mai ales nestânjenit de bizoni. Din păcate, vremea nu a ţinut deloc nu noi. Încă de dimineaţă a fost foarte frig şi întunescos, astfel încât am decis să „sar” peste PS2, pentru că oricum nu aş fi avut suficientă lumină. Astfel, am decis să mă focalizez pe PS4 şi PS5. Pe traseu, am ales o zonă după intrarea în judeţul Prahova. Cei care cunosc drumul ştiu foarte bine despre ce zonă vorbesc: este cea cu viraje foarte strânse, succesive.
Primele surprize au apărut imediat ce am început să urc muntele. Spre surprinderea mea, acolo era… iarnă. Mi-am dat seama mai bine în ce m-am băgat abia după ce am început să derapez copios în viraje. Cuciucurilor mele de vară (proaspăt schimbate) nu le plăcea zăpada de pe carosabil. Din fericire, soarele a ma iieşit de după nori, dar numai ocazional. În general, a fost o zi foarte urâtă şi întunecată, cu rafale foarte puternice de vânt şi cu ninsoare din belşug. Atât eu, cât şi aparatura, am fost foarte solicitaţi. Dar nu eram acolo pentru a admira peisajul.
Din păcate, din cauza vremii, parametrii tehnici ai fotografiilor s-au schimbat de la o secundă la alta. Acum era înorat, peste cinci secunde soare puternic, pentru ca peste un minut să ningă din nou. Pot să afirm cu toată tăria (şi un litru de vin!) că niciodată nu am întâmpinat atâtea dificultăţi la o şedinţă foto. Am lucrat cu expunere manuală, dar lumina era atât de imprevizibilă, încât nu am reuşit să menţin ritmul. Am schimbat în modul A (prioritate de diafragmă), dar nici aparatul foto nu reuşea să furnizeze o expunere „curată”, echilibrată. În cele din urmă, am rămas la modul manual, bazându-mă foarte mult pe experienţă şi pe degetele mele rapide. Spre norocul meu, am fost foarte bine echipat, astfel încât nu mi-a fost frig deloc (spre deosebire de motocrosul de la Sf. Gheorghe). Le mulţumesc din nou celor care au fabricat mănuşile mele foto cu degete. Mi-au salvat viaţa, din nou.
Deoarece natura luminii se schimba continuu, mi-a fost imposibil să lucrez cu aceeaşi valoare a temperaturii de culoare. În fapt, niciodată nu am schimbat acest parametru atât de des. Bineînţeles, am tras RAW, deci puteam liniştit să las WB pe poziţia Auto. Dar dacă aş lucra în acest fel, aş mai învăţa ceva? E uşor să te laşi în baza aparatului foto. E lesne să spui „aparatul meu e foarte bun. Trag RAW şi văd eu cum repar imaginile când ajung acasă.” Dar atunci care mai este rolul tău? Unde este fotograful din tine? Eu prefer să fac treaba „ca lumea” direct din aparat, urmând ca prelucrările ulterioare să se limiteze la doar câteva ajustări fine ale contrastului, culorilor şi eventual ale balansului de alb.
În fine, fără să mai lungesc povestea, iată câteva din imaginile pe care le-am obţinut cu această ocazie. Menţionez din nou că acestea sunt versiunile JPEG ale fişierelor RAW originale. Cele mai multe dintre imagini au fost prelucrate pentru mărirea sensibilă a contrastului, prea „moale” în astfel de zile.
