De ce nu îmi iau tabletă
Toţi apropiaţii mei ştiu că sunt înebunit după tot felul de aparate şi accesorii. Sunt ceea ce americanii numesc „gadget freak”. Chiar dacă nu am toate accesoriile pe care le-aş vrea, am ocazia de a le testa, prin prisma profesiei mele.
Însă, deşi poftesc după foarte multe, există un lucru pe care nu mi-l doresc: un computer-tabletă. Cei care mă cunosc bine ştiu că nu mă interesează tabletele, dar colaboratorii şi amicii sunt nedumeriţi: „Cum, nu ai tabletă?” Ei bine, nu am şi nici nu îmi doresc. Motivele sunt simple.
În primul rând, eu sunt fotograf. Din această cauză, am nevoie de un dispozitiv mobil care să îmi permită să îmi descarc imaginile, să le prelucrez într-o oarecare măsură, apoi (eventual) să le trimit mai departe prin intermediul internetului. De aceea, nu am ce face un un iPad. După cum se ştie, iPad-ul nu are conexiune USB, deci nu mă poate ajuta să îmi descarc imaginile. Desigur, veţi spune că există adaptoare. Există, dar îmi amintesc anii 2004-2008, când aveam la mine tot timpul un hub USB, un cititor de carduri şi adaptoare pentru diferitele prize (USA, Europa, UK) şi o grămadă de alte adaptoare pentru telefoanele mobile. Deci, nu mai vreau adaptoare! În plus, spaţiul de stocare oferit de iPad este extrem de mic. Dacă trag o tură de sport cu motor, produc cam 6-8 GB de fişiere RAW! În cazul ăsta, am nevoie să copiez fişierele pe un hard disc extern. Aţi ghicit: iPad nu permite ataşarea unui hard disc extern! Deci opţiunea cade. În plus, pe iPad nu poţi nici măcar să pui o melodie, decât dacă îl conectezi la un computer. De fapt, acesta este unul dintre motivele pentru care iPod-ul meu stă de vreo trei ani în sertar. Înţeleg că iPad este mai mult o modă decât un lucru practic, dar voi trece cu vederea acest produs.
În încercarea de a contracara ascensiunea iPad şi de a acapara o felie de piaţă cât mai mare, companiile oferă din ce în ce mai multe tablete cu Android. Au început cu versiuni mai mari ale telefoanelor mobile (vezi Galaxy Tab), dar acestea nu au înregistrat succesul scontat. Văzând că succesul se lasă aşteptat, producătorii au abordat o strategie nouă: „pomparea” hardware-ului. Astfel, au apărut tabletele cu procesor Dual Core, iar acum – Quad Core! Însă eu nu sunt, nici pe departe, un specialist IT, ci doar un consumator. Şi din această poziţie, întreb: Ce pot face cu o astfel de tabletă? Şi vânzătorul răspunde: „Puteţi naviga pe internet, accesa Twitter şi Facebook, puteţi asculta muzică şi viziona filme. Şi dacă doriţi să vă jucaţi, există şi câteva jocuri interesante!” Atât? Atât! Păi atunci, de ce să dau o bască de bani pentru un produs care face ce face şi telefonul meu mobil? A, are ecran mai mare şi procesor mai rapid. Treaba cu ecranul poate că e de înţeles, dar pentru ce am nevoie de un procesor mai rapid? Ca să mi se încarce feisbucu mai repede? Mersi… Cât despre prelucrarea mea foto, nici nu se pune în discuţie, pentru că nicio aplicaţie nu face destul. Aşa că… pas. Cred că tabletele cu Android vor avea succes doar atunci când utilizarea lor va avea sens şi când vor fi clar individualizate ca şi categorie de produs. Până atunci, le voi trata ca pe nişte playere multimedia mai mari.
Mă gândeam zilele astea dacă aş cumpăra o tabletă cu Windows. Măcar pe asta, poate aş reuşi să rulez programele de care am nevoie. Însă şi aici există impedimente. În primul rând, după ce am folosit un smartphone cu Windows timp de trei ani, nu mai am încredere în capacitatea acestei companii de a produce dispozitive mobile. Apoi, dacă viitoarele tablete Windows vor avea interfaţa „împrumutată” de la noul smartphone cu Windows, va trebui să zic din nou: pas.
Şi mai am un ultim aspect: am nevoie de maus, pentru a îmi prelucra imaginile. Şi atunci, care mai e rostul tabletei? Până la urmă, rămân cu bătrânul netbook pe care îl folosesc acum. Are vreo cinci ani, dar este suficient de puternic pentru a rula Adobe Photoshop CS3 şi ce mai am eu nevoie. Are un procesor decent, deşi nu Dual Core, iar spaţiul de stocare de 160 GB este suficient. Are wireless, cameră web, microfon… nu am nevoie de mai mult. A, da: îi pot pune maus şi hard disc extern. Şi merge cu modemul meu mobil.
După cum văd eu situaţia, piaţa tabletelor nu se îndreaptă către nicăieri. iPad-urile se vând pentru că sunt „fiţă”, iar cele cu Android sunt în căutarea prpriei identităţi. Cât despre HP şi RIM, prefer să nu vorbesc. Prin urmare, am decis că nu mă interesează o tabletă. Bineînţeles, acest lucru ar putea să se schimbe, deşi este puţin probabil. Poate că voi cumpăra vreodată o tabletă, dar va fi din unul (sau ambele) motive pe care le voi enumera: ori voi avea prea mulţi bani şi voi putea să îmi permit o „fiţă”, ori tebletele vor începe să fie utile.
