Nu sunt balcanic!
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simţit nevoia de a aparţine. Indiferent dacă e vorba despre un neam, un teritoriu, o ideologie, noi trebuie să aparţinem. Ideea în sine îmi repugnă, dar zilele astea am fost silit oarecum, să analizez această chestiune. Fără a avea pretenţia că deţin un adevăr universal, lucrurile par destul de simple.
Încă din Egiptul antic, faraonii îşi făureau cu mare trudă linii ancestrale complicate. Dacă se pretindeau fiii zeilor, era mult mai uşor să îi conducă pe oamenii de jos, lipsiţi de orice educaţie. Începând cel puţin din această perioadă, orice mare lider a urmat aceeaşi cale: indiferent dacă pretindea că este fiul Soarelui, al lui Zeus sau chiar al lui Dumnezeu, fiecare lider de opinie sau de gloată şi-a făurit cu grijă o genealogie selectă şi a pretins apartenenţa la numite sfere înalte, intangibile pentru vulg. Prostimea se lasă mai uşor condusă de fiul lui Dumnezeu, decât de un înţelept. Dar despre asta, în alt material.
Fenomenul s-a manifestat intens în Principatele Române după revoluţia de la 1848, când intelectualii români au început să vehiculeze ideea că noi suntem urmaşii Romei şi că strămoşii noştri ar fi fost nu doar dacii, ci şi romanii. Nu sunt o autoritate în acest domeniu, dar există suficiente lucrări ale istoricilor români şi străini, care certifică faptul că aceasta a fost doar o invenţie, nefundamentată atunci sau acum. În literatura vremii se specifică în mod clar că populaţia dintre Marea Neagră şi Carpaţi se auto-denumea “vlahă” sau “valahă”. Conceptul de “român” a apărut mai târziu.
Buuun, deci am clarificat faptul că este oarecum normal ca oamenii să pretindă că au origini înalte şi că aparţin unei organizaţii/zone/naţiuni selecte. Totul pentru a da un sens demersurilor, oricare ar fi acestea. Şi bineînţeles, pentru a putea conduce mai bine propriul popor/propria grupare, etc. Înţeleg că oamenii vor să aparţină unei naţiuni/grupări mai înalte decât cea de fapt. De aceea nu înţeleg ceea ce am să discut mai departe. În fapt, tot ce aţi citit deja a fost doar o pregătire.
Cu câteva zile în urmă, una dintre prietenele mele de pe o reţea de socializare a reluat o imagine care spunea în engleză ceva de gen: “Sunt balcanic şi sunt mândru”. Nu îmi amintesc exact cum suna aberaţia şi nu o voi căuta acum. Venită de la o persoană care, în mod normal, publică doar imagini cu animăluţe pufoase şi bărbaţi semi-nud, imaginea ar fi putut părea un progres. Dar nu e chiar aşa. Înţeleg că respectiva persoană nu a creat mesajul cu pricina, ci doar l-a republicat. Însă avem creiere şi ar fi bine să le folosim.
În primul rând, dragilor: nu suntem balcanici. Ideea asta cu balcanismul a apărut pe vremea comuniştilor, când politica de stat era depărtarea de orice şi apropierea de Mama Rusia şi slavism. În urma acestui demers, a fost creată Balcaniada, un fel de Jocuri Olimpice ale Ţărilor din Lumea a Treia Europeană. Printr-o decizie politică, la aceste manifestări lua parte şi ţara noastră.Conform, atlaselor geografice, Munţii Balcani se întind pe teritoriul Serbiei şi al Bulgariei. Găsiţi mai multe detalii aici. Munţii Balcani se află în Peninsula Balcanică. Aceasta începe la Sud de Dunăre, adică (pentru a fi pe înţelesul tuturor) imediat cum treci apa din ţara noastră, să mergi la mare la bulgari. Iată şi harta Peninsulei Balcanice.
Deci cei care se cred balcanici pot să treacă Dunărea, să meargă la cules de trandafiri şi castraveţi. Dacă tot căutaţi apartenenţe selecte, de ce uitaţi că Munţii Carpaţi sunt o parte a lanţului Alpilor? De ce sunteţi fraieri? În loc să vă daţi bulgari sau sârbi, aţi putea să vă daţi nemţi! Că doar Alpii ajung şi pe la ei! Dar asta nu ar da atât de bine pe reţelele de socializare. Păi cum ar fi să publice cineva: “Trăiesc în Alpi. Sunt neamţ. Îmi văd de treabă, muncesc şi nu vorbesc prostii. Sunt mândru de asta”. Nuuu! E mai fain să spui “Sunt balcanic. Sunt leneş, mândru, ignorant!” Că doar aşaa vorba într-o melodie a unui grup faimos pe la noi. Într-un fel, e ca la şcoală: dacă umblai cu golani, până şi profesorii îţi dădeau note mai mici, indiferent dacă învăţai bine! Dacă umblai cu tocilari, profii erau mai îngăduitori. Dar bineînţeles, nu mai erai popular în rândul “vulgului”.
În concluzie: rămâneţi voi balcanici, dacă asta vreţi. Fiţi fericiţi în micul vostru univers. Eu rămân în Alpii mei. Române, ar trebui să fii puţin mai neamţ!
