Becuri economice şi maşini electrice
Zilele trecute mi s-a ars un bec din baie. Şi cum acel loc este destul de important pentru noi, am pornit la cumpărături. Aveam nevoie de un bec de 60W sau 75W. Nimic complicat, doar un bec. Din acelea inventate cu peste 100 de ani în urmă.
Ştiam foarte bine că în Uniunea Europeană s-a dat nu ştiu ce lege pentru eliminarea becurilor obişnuite şi înlocuirea lor cu becuri economice. Nu mă aşteptam să îmi fie uşor să găsesc becuri „normale”, dar speranţa moare ultima.
Bineînţeles că nu am găsit becuri normale şi a trebuit să cumpăr unul economic. Nu-i nicio problemă, mi-am zis. Şi aşa trebuia să fac pasul ăsta mai devreme sau mai târziu. Dar problema este că, în locuinţa mea, toate înterupătoarele sunt cu LED (ca să le găsesc mai uşor în întuneric). Prin urmare, am nevoie de becuri economice speciale, care funcţionează cu aşa ceva. Pentru informarea celor care nu ştiu, becurile economice obişnuite nu funcţionează cu întrerupătoare LED. Eu am aflat asta pe pielea mea. Odată montat, becul clipeşte non-stop, chiar dacă este pe poziţia „stins”.
Prin urmare, nu am mai cheltuit 3 lei pe un bec normal. Şi nici măcar 15 lei pentru un bec economic obişnuit. Becul meu economic special a fost 32 de lei. O investiţie bună, mi-am zis. Cu condiţia să funcţioneze măcar un an. Am ales cel mai puternic bec economic: 22 W, echivalentul a 95 W – bec normal, 1.20 0 lumeni. Cum mai ştiu şi eu câte ceva despre lumină, am considerat că va fi foarte bun. Ajuns acasă, am decis ca totuşi să îl instalez în bucătărie. L-am instalat, aprins… surprizăăă! Chior! Soţia a pus problema foarte elegant: „Nu îmi place, nu văd nimic”. Pentru că nu vreau să ne tăiem degetele pe la bucătărie, l-am scos. L-am pus în sufragerie, dar acolo tot chior e şi în plus arată foarte rău. Becurile economice sunt foarte urâte şi acesta nu face excepţie. Ieşea foarte urât din lustră şi strica aspectul.
Buuun, ce facem cu becul? „Îl pun în hol”, mi-am zis. „Holul e mai mic şi acolo o să meargă de minune” . L-am montat cu greu în aplica de tavan, care nu e făcută pentru becuri de dimensiuni generoase. Acum, becul e pe hol, dar tot chior. Abia dacă văd să îmi leg şireturile. Iar de montat în baie, nici nu se pune problema. Vreau să pot fi în stare măcar să mă văd în oglindă, la lumina becului. Aşa că, momentan, becul cel nou luminează holul. Cât va funcţiona – nimeni nu ştie.
Din această păţanie, trag câteva concluzii. Becurile economice sunt ca automobilele electrice: scumpe, nepractice şi foarte urâte. În cazul automobilelor electrice însă, mai există şi extrem de scumpe, nepractice, dar frumoase. Becurile economice nu mi se par deloc economice, din moment ce costă de 10 ori mai mult decât cele normale. În plus, încă nu au ajuns la preformanţe comparabile cu cele ale becurilor „clasice”.
Prin urmare, o să caut peste tot şi o să îmi fac provizii impresionante de becuri normale. O să cumpăr tot ce găsesc. Şi asta pentru că nu vreau să mă trezesc că orbecăi prin casă, la lumina unor monţtri chiori, care strică aspectul lustrelor din casă. Şi mai mult de atât, nu vreau să schimb corpurile de iluminat, doar de dragul de a avea ceva care să meargă cu giganţii inaspectuoşi.
Dar în toată treaba asta există şio rază de speranţă. Pe cât punem pariu că, peste câţiva ani, comerţul cu ţigarete netimbrate aduse din Ucraina şi Moldova va fi eclipsat de comerţul cu becuri, aduse din aceleaţi ţări? Dacă aş fi contrabandist, nu aş rata oportunitatea.
