Am „developat” fotografiile din Deltă
După cum ştiţi, săptămâna trecută a avut loc workshopul de fotografie din Delta Dunării. Aceasta a fost o acţiune de amploare, iar rezultatele ei încep să se arate.
Acest workshop a fost cel mai dific
il de până acum, din mai multe privinţe. A fost cel mai lung (de Joi până Duminică), iar datorită faptului că locul de desfăşurare a fost departe de redacţie, organizarea a necesitat mai multă meticulozitate. Apoi, a trebuit să renunţăm la anumite lucruri care făceau parte integrantă din cursurile noastre: cele două televizoare LED şi o mare parte din aparatura mea. Am folosit televizorul HD pus la dispoziţie de pensiunea Big Fish, gazda noastră. Iar în ceea ce priveşte „jucăriile” mele, acestea au luat o pauză. Când am vorbit despre accesorii, le-am exemplificat prin imagini, în loc să le arăt participanţilor.
După ce am plecat din Braşov dis de dimineaţă, am ajuns în Tulcea, unde ne-am întâlnit cu toţii: organizatori şi participanţi. A fost o plăcere să mă reîntâlnesc cu aceia care au fost alături de noi la workshopurile şi seminariile anterioare; iar pe cei noi i-am întâmpinat cu nerăbdare. Apoi ne-am îmbarcat pe neva care avea să ne transporte la Crişan, de unde urma să ne urcăm într-un vaporaş cu destinaţia Mila 23.
Drumul până la locul de cazare ne-a oferit răgazul ideal pentru a ne cunoaşte şi a discuta despre ceea ce ne adusese împreună: Delta Dunării şi fotografia. Deşi vremea nu a ţinut cu noi, aveam mari speranţe şi discutam despre ceea ce o să facem. Speram că vremea rea se va mai îndrepta, astfel încât Sâmbătă să putem face fotografii bune. Din păcate Vineri vremea a fost rea, deci nu am putut face un tur foto. Dar am stat în barul pensiunii şi am derulat secţiunea teoretică a workshopului. Astfel, am putut aborda mult mai multe subiecte decât erau planificate iniţial. Cei care au participat au obţinut ceva mai mult: am avut ocazia să parcurgem mai multe noţiuni şi să ne aplecăm mai temeinic asupra celor care au necesitat atenţie. În final, participanţii au profitat de mine şi de răgazul oferit de vreme: aceştia mi-au adresat întrebări care nu făceau obiectul workshopului curent, ci erau pregătite pentru alte menifestări. Astfel, toată lumea a obţinut mai mult.
Vremea s-a mai îmbunat Sâmbătă dimineaţă, astfel încât am pornit la plimbare cu vaporaşul, pe canalele Deltei. Am pornit imediat după ora 9, pentru ceea ce s-a dovedit a fi o experienţă unică. Am avut parte de un tur substanţial pe canale şi lacuri; locurile au fost atât de multe, încât îmi este greu să le ţin minte pe toate. Însă în decursul orelor petrecute până la pauza de masă, am avut cu toţii ocazia să ne bucurăm de frumuseţea de neegalat a Deltei. Eu m-am simţit excelent, avându-i alături pe participanţii la workshop şi pe colegii mei de serviciu, al căror ajutor a fost de nepreţuit. Apoi, după o masă copioasă în inima Deltei, am pornit din nou la drum, parcă mai voioşi. Seara ne-am întors la pensiune, nerăbdători să vedem ce am obţinut, dar cu regretul că seara a trebuit să se încheie.
Din fericire, a doua zi avea să aducă veşti bune: drumul de întoarcere spre Tulcea a fost un nou tur foto în sine, deoarece am beneficiat de acelaşi vaporaş. Nefiind o cursă regulată, căpitanul a putut personaliza traseul astfel încât să mai avem ocazia să realizăm câteva fotografii. Între timp, Soarele a ieşit de după nori, iar noi am putut să ne bucurăm de o zi splendidă.
Am ajuns în Tulcea cu regretul de a fi lăsat Delta Dunării în urmă, dar cu promisiunea că voi reveni. Deşi a fost doar cea de a doua vizită a mea în acest loc deosebit, am fost foarte impresionat şi sper că voi ajunge înapoi acolo, atunci când vremea o va permite. Cine ştie, poate că voi reveni în Deltă alături de unii dintre cititorii noştri, participanţi la workshopuri. Între timp, mulţi dintre aceştia mi-au devenit prieteni, astfel încât voi fi mereu încântat să îi revăd.
În încheiere, vă ofer o galerie foto cu cele mai reuşite fotografii din acest tur.
