Ce sobă bună am!
Zilele trecute, am fost solicitat să fotografiez ceva foarte dificil. Nu are importanță ce (trebuie să păstrez confidențialitatea). Am luat cu mine o spinare de aparate, trepiede, blende, modificatoare de lumină, panouri reflectorizante, blițuri, filtre, expocap, expodisc, gray card… deja am obosit de tastat. Imaginile trebuiau să iasă perfecte, nu era o joacă.
Ceea ce aveam de făcut era foarte dificil: obiecte mici din lemn, a căror structură, culoare și formă trebuiau reproduse perfect. Treaba era foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât nu puteam lucra în studio: trebuia să amenajez ceva la fața locului și să lucrez cum pot. Trebuia să trag doar o dată, neavând posibilitatea să repet ședința.
Am montat trei blițuri într-un sistem wireless. Fiecare dintre ele avea câte un Gary Fong lightsphere. Am calculat expunerea cu ajutorul unui exponometru Minolta, din vremurile bune. Apoi am calculat balansul de alb cu ajutorul unui ExpoDisc și am verificat-o cu cardul gri. Ce mai, mi-a luat aproape jumătate de oră doar ca să mă pregătesc. Când am început să fotografiez, eram deja obosit.
Eram deja către sfârșitul ședinței, când a venit un domn, care trecea pe acolo. S-a uitat și el la o imagine, pe ecranul aparatului foto. Apoi a exclamat: Păi normal că aparatele astea fac poze așa de faine!
Era să cad în c#r! Am vrut să îi dau replica mea clasică, pe care o dau mereu, atunci când cineva spune ceva de acest gen: Da, e adevărat. Aparatul e cel care face treaba. Eu doar îl pun pe trepied, după care el așează luminile, le măsoară, măsoară și restul parametrilor, încadrează, apoi trage.
Oameni buni, știu că de cele mai multe ori vorbesc degeaba, dar hai să mai clarificăm o dată un lucru: nu aparatele fac fotografii! Fotografiile adevărate, cele care plac, sunt făcute de fotografi! Atunci când sunt chemat să fac o lucrare, nu sunt chemat pentru sculele mele! Atunci când mergeți la un restaurant, vă interesează ce sobă și ce crătiți au la bucătărie, sau vreți să știți cum e mâncarea?
Fotografii nu sunt furnizori de mărfuri. Noi nu vindem poze. Noi vindem o parte din talentul și priceperea noastră. Noi vindem sudoarea invizibilă adunată în ani de studiu și încercări. Noi vindem UN SERVICIU! Asta încă nu se înțelege în țara asta. La noi încă mai există concepția că dacă ai aparate mari, musai ești profesionist. Sau, invers: că un fotograf bun poate face poze și cu un aparat de doi bani. Niciuna dintre aceste concepții nu este realistă. Așa cum un pilot bun nu se poate afirma la volanul unui Logan, nici un fotograf nu poate fi competitiv dacă nu are un minim de aparatură potrivită. Dar de aici și până la a pune totul pe seama aparaturii, e cale lungă!
Eu nu sunt un fotograf talentat în ceea ce privește fotografia de produs. Am învățat tot ce știu. Ce fac acum, este rezultatul multor ani de studiu și experimente. Poate de aceea, încă nu am o secțiune de fotografie de produs în portofoliul meu. Deci mi se pare normal să fiu foarte jignit atunci când cineva mă reduce la valoarea aparatelor pe care le posed.
Ca să destind puțin atmosfera, închei cu o glumă:
Un fotograf a fost invitat la cină oficială. La intrare, gazda l-a întâmpinat și i-a spus: “V-am admirat fotografiile din cea mai recentă expoziție. Sunt excelente! Cred că aveți aparate foarte bune!” La sfârșitul serii, în momentul plecării, fotograful s-a adresat gazdei: “A fost o cină excelentă! Cred că aveți o sobă formidabilă!”
Notă: imaginea din acest material are doar titlu orientativ. Mi s-a părut potrivită cu subiectul.
